Intrebari frecvente

Psihoterapia și consilierea psihologică sunt două forme de intervenție psihologică prin dialog și tehnici specifice; intervenție non-farmacologicã, validatã științific (bazatã pe dovezi și fundamentate pe teorii susținute de studii clinice riguroase).

Diferența între cele două este că psihoterapia se adresează unor probleme clinice (existã psihopatologie) cum ar fi depresie, anxietate, atacuri de panică etc. , iar consilierea psihologică este adresată unor probleme sub-clinice (nu este prezentã psihopatologie), dar totuși există dificultăți pentru care clientul are nevoie de sprijin ca să le depășească. De exemplu: probleme de comunicare cu ceilalți, stres intens, lipsa acceptãrii de sine etc.

Specific, abordarea cognitiv-comportamentalã (CBT) este actualmente cea mai studiată formă de intervenție psihologică. Peste 2000 de studii îi dovedesc eficiența (Beck, 2020). Foarte pe scurt, ideea centralã din CBT este că suferința și problemele psihologice/emoționale sunt cauzate de cognițiile (gândurile) disfuncționale pe care le avem referitoare la noi, lume sau viață. Acestea influențând ce simțim și modul în care acționăm.

Avem nevoie de ajutorul unui consilier psihologic atunci când vrem să ne cunoaștem mai bine, atunci când vrem să dezvoltăm noi abilități, atunci când simțim că viața nu mai are sens, cã nu ne găsim locul și nu știm care este cauza.

Un specialist în psihoterapie ne poate ajuta în situația în care primim un diagnostic psihiatric, au loc schimbări majore în viața noastră sau apar disfuncții și comportamente care nu ne sunt firești (retragere socială , pierderea interesului și a plăcerii, tristețe sau teama excesivă, modificări alimentare sau ale somnului, impulsivitate și conflicte frecvente sau altele).

Dacã e necesarã psihoterapie sau consiliere psihologică știm, fie în urma unei evaluări psihologice de specialitate , fie cunoscând foarte bine specificul probleme noastre. Dacã problemele sunt de intensitate clinică atunci avem nevoie de psihoterapie, dacă sunt de intensitate sub -clinică atunci avem nevoie de consiliere psihologică.

Psihologul clinician (denumit generic psiholog) este specialistul care se ocupă cu evaluarea și psihodiagnosticul tulburărilor mentale, cu scopul de a elibera un raport oficial de psihodiagnostic.

Psihoterapeutul este specialistul care efectuează intervenție psihologică conform abordării în care a fost format (pot fi multiple) pentru a reduce sau elimina simptomatologia patologiei psihologice. El are de asemenea competența, în baza studiilor sale, de a efectua evaluare psihologică cu scopul de a personaliza intervenția, fără eliberarea unui raport psihodiagnostic.

Consilierul psihologic este specialistul care efectuează intervenție psihologică conform abordării în care a fost format (pot fi multiple) pentru a ne ajuta pe partea de dezvoltare personală și cunoaștere de sine, ajutã clientul să dezvolte noi abilități sau să rezolve probleme care nu sunt de intensitate clinică (nu sunt cauzate de prezenta psihopatologie).

În practica clinică un specialist poate deține în baza studiilor și formării sale una sau mai multe dintre aceste specializări în același timp.

În general, în cabinetul meu, prima ședință este o ședință în care ne cunoaștem. În care clientul îmi spune mai multe informații despre istoricul său și motivul pentru care a apelat la mine. Detalii pe care am nevoie să le cunosc ca să știu dacă problema este de competența mea și ca să pot sã ajut clientul așa cum are nevoie. Tot în prima ședință se discută despre cadrul terapeutic, contractul de colaborare și consimțământul informat care asigură confidențialitatea și aplicarea regulamentului GDPR. Documente obligatorii (impuse prin lege) pentru a începe un proces de psihoterapie sau consiliere.

În general, în primele 3-4 ședințe se începe construirea relației terapeutice, clientul și specialistul se cunosc, se discută cadrul terapeutic, se face anamneza și istoricul pacientului și evaluare psihologică, după caz, pentru a se putea stabili ulterior conceptualizarea problemei/problemelor și obiectivele intervențieo. În mod tipic, o ședință individuală durează 50 de minute și o ședință de cuplu 120 de minute, însă uneori poate să varieze. Frecvența obișnuită a ședințelor este de 1 datã pe săptămână, însă acestea pot avea loc mai rar sau mai des în funcție de intensitatea problemelor. Nu există un număr de ședințe standard deoarece fiecare persoană și problemă în parte sunt diferite. Unele situații se rezolvă în 10-15 ședințe iar pentru altele este nevoie de o perioadă mult mai lungă, chiar ani (cum este cazul tulburărilor de personalitate).